S-a născut la data de 16 august 1815, la Becchi, în
Castelnuovo d`Asti. Tatăl său, Francesco, se căsătorise pentru a doua
oară, cu Margareta Occhiena, şi l-a lăsat orfan la vârsta de doar 2 ani.
Cu toate constrângerile economice, mama, rămasă văduvă cu trei copii,
din care unul născut dintr-o primă căsătorie, nu a voit să se
recăsătorească pentru a se putea dedica în întregime lor.
Micuţul Ioan avea doar 9 ani când a văzut, în vis, pe
pajiştea dinaintea casei sale, un grup de copii care se încăierau urlând
şi blestemând. El, îngrozit, s-a aruncat asupra lor, împărţind pumni la
toţi cei care erau în faţa sa. La un moment dat, a apărut un om cu
chipul strălucitor, care i-a zis: “Va trebui să ţi-i faci prieteni cu
bunătate şi iubire, nu lovindu-i...“ L-a întrebat cine este şi omul a
răspuns: “Eu sunt Fiul aceleia pe care mama ta te-a învăţat să o saluţi
de trei ori pe zi”.Era necesar un vis frumos ca să imprime în mintea unui copil ceva de neuitat. El l-a relatat îndată fraţilor dar a fost luat în derâdere, l-a povestit mamei, care întrevedea în aceasta un semn al viitoarei sale vocaţii de preot, şi a voit să audă şi părerea bunicii. Aceasta a comentat cu multă înţelepciune că nu trebuie să ne încredem în vise. De atunci, Ioan a uitat de visul său.Dar nu pierdea timpul: îi aduna pe câmp pe tovarăşii săi şi pentru ei se improviza ca prestidigitator şi saltimbanc şi, după ce-i distra, repeta cu ei predica ascultată în biserică duminica. Şi acolo nu se aflau numai copii, ci şi taţi şi mame încântaţi să-l vadă şi să-i asculte cuvintele. Chiar şi atunci când a trebuit să se ducă la ţară ca argat în gospodăria Moglie, a continuat să adune în jurul său copiii locului.Interesul său pentru cele ale credinţei şi talentul său au atras atenţia unui preot, don Calosso, care, pe cheltuiala sa, l-a pus să înveţe, dar la moartea neprevăzută a acestuia, el a rămas din nou fără ajutor. A trebuit să se întoarcă din nou la lucru, abandonând studiile, pe care le-a reluat abia la 16 ani, dar cu voinţa sa tenace şi inteligenţa sa sclipitoare, a reuşit să completeze, în patru ani, cursul elementar şi cel gimnazial. Acum putea să înceapă studiile seminariale.
